Atentie la distantele de plantare a englezestilor si a unor clase de trandafiri vechi! Fisele de prezentare a soiurilor pe care le gasiti pe internet nu ofera intotdeauna cele mai adevarate informatii legate de acest aspect. Cand am plantat englezestii am tinut cont de distantele recomandate, dar dupa doar trei ani, e imposibil sa mai circul printre tufe. Au crescut enorm si nu cred ca se vor opri. E o nebunie totala in gradina mea... update 10 iunie
Ecologismul se pare ca nu merge peste tot. Cel putin nu la mine. Am stropit trandafirii, dar nu pe toti, doar pe cei mai sensibili. Pozele macro cu purecii m-au determinat sa fiu mai cu grija. Respectivii au inteles prost mesajul, ca au drum liber sa se destrabaleze pe toti trandafirii. Vor face ravagii, daca nu cumva au si facut deja. Le pregatesc o surpriza si le voi spune: "Ghinion! M-am razgandit!" Astept trecerea florilor si le voi da cu "flit"!
Da, ochii stralucitori ai soarelui babilonean! Culoarea este frumoasa, vie, dar tufa e micuta, se preteaza a fi pusa la baza unor trandafiri mai inalti sau la margine de strat. Deocamdata e mic, mic, plantat din primavara asta.
Eu zic ca solul stancos a englezilor nu se compara cu solul fertil din Romania. Fata de tarile din vest, acasa explodeaza tot ce inverzeste si infloreste. Constat zilnic diferenta intre gradina mea si a mamei. I-am dus multe plante de la mine, care la ea creste dublu atat in latime cat si inaltime, si nici nu-i dadaceste atat ca si mine.
Pai, mai stanca decat la mine nu cred ca este undeva! noi am adus pamant si am pus pe terase, dar in timp ploile il cam spala si il saracesc, asa ca trebuie mereu innoit sau pus ingrasamant.
Si la mine arata la fel frunzele de la trandafiri, desi eu am stropit deja de doua ori cu Mospilan. Cred ca trebuie sa schimb insecticidul si sa dau cu altceva mai tare, poate si cu un acaricid pentru ca e prima data cand vad frunzele alea lipicioase la trandafiri. Am impresia ca nu sunt doar puricii de trandafiri, sunt si un fel de paduchi albi foarte mici si cred ca si ceva paianjeni, pentru ca am vazut panze.
Iar a propos de inghesuiala trandafirilor, ma raliez si zic si eu: sa nu faceti ca noi!!! Eu am mutat deja vreo 40 de trandafiri in cealalta gradina si tot inghesuiti sunt, deci la toamna iar am de lucru
Incerc sa-mi imaginez cum ar arata la mine gradina de jos dupa ce as muta cea mai mare parte dintre tufe altundeva. Nu cred ca ar mai avea acelasi charm! Adica va fi o gradina mica, mica, bine ingrijita, dar atat. Dupa ce trandafirii au inflorit am constatat ca arata bine si asa, cu florile amestecandu-se unele cu altele intr-o luxurianta revarsare de culori si forme. Banuiesc ca tipul asta de dispunere in spatiu este potrivit felului meu destul de complicat de a fi. Singura problema este una de ordin "sanitar", probabil ca aglomeratia si caldura au favorizat inmultirea excesiva in doar cateva zile a afidelor si a cine stie cator alte insecte devoratoare de trandafiri. Am alfat de la o persoana foarte draguta, specialsta in horticultura, ca Actara poate fi mai eficient ca Mospilanul. La urmatoarea stropire voi utiliza Actara! Las altora placerea de acum incolo de a proteja populatiile de insecte rosivore!
Se pare ca asta e soarta mea, sa invat doar din greselile mele.
Ecologismul se pare ca nu merge peste tot. Cel putin nu la mine. Am stropit trandafirii, dar nu pe toti, doar pe cei mai sensibili. Pozele macro cu purecii m-au determinat sa fiu mai cu grija. Respectivii au inteles prost mesajul, ca au drum liber sa se destrabaleze pe toti trandafirii. Vor face ravagii, daca nu cumva au si facut deja. Le pregatesc o surpriza si le voi spune: "Ghinion! M-am razgandit!"
Astept trecerea florilor si le voi da cu "flit"!
Pozele de la pagina 3 sunt cele care arata ce se poate intampla daca imbratisezi ecologismul. Incep sa ma indoiesc de sinceritatea celor care-l promoveaza!
Distantele sunt diferite, de la 60cm la 1m. Sunt si mai apropiati, dar aceia sunt intercalati, pusi pe doua sau chiar trei randuri. Impresia mea e ca ori la ce distanta ii plantezi, se straduiesc sa cucereasca locul liber. Sa-I tii din foarfece poate fi o solutie de moment, pana rezolvi problema locului definitiv.
La unii foarfeca nu e o solutie, nu le place sa le Strici scheletul. V- a trebui sa selectezi din ei si sa muți, dar toamna târziu. Asa am pățit toți, mai mult sau mai puțin!
Uite de ce spun si eu acum ca e foarte, foarte importanta informatia, si mai précis informatia completa, pentru fiecare soi in parte. Descrierile pe HMF sunt standard, probabil la fiecare soi este o fisa tip pe care o completeaza cu minimum de date. La imagini, multe "floricele", fara imaginea de ansamblu a tufei. Exact ceea ce voi spuneati ca este extreme de important de stiut. Nici la capitolul Referinte informatia nu este structurata riguros. Acum doi ani spuneam "cu mandrie" ca pe mine nu ma intereseaza tufa, ci floarea! O prostie mai mare nici ca puteam produce! Cand am inceput gradina citisem tot ce ati scris voi referitor la habitus si mai consultasem si alte materiale, tot pe internet! Stiam despre englezesti ca trebuie avut rabdare cu ei, stiam ca cresc aiurea si fac fitze daca pui foarfecele pe ei. Am stiut, dar am zis ca mie nu mi se poate intampla asta! Ca voi tine totul sub control, ca sa ma bucur de "floricele"! Pana nu treci, se pare, prin faza asta de initiere, cand gresesti si trebuie sa repari, cand ti se intampla tie lucrurile, nu prea esti dispus sa te conformezi sfaturilor altor persoane, oricat de binevoitoare ar fi ele!
Daca vreau sa repar, asa este, trebuie sa fac din nou gradina, de la capat! Sa las cativa trandafiri, acum le stiu hachitele/modul de crestere, nu stiu insa daca am puterea sa o iau de la capat! Am tot sperat sa termin si vad ca abia trebuie sa incep... Of, timpul...
Cred ca in timp grădina iti spune singura ce vrea. Pot sa umplu pagini cu prostii gândite de mine inițial, cu trandafiri aleși aiurea de foamea de a cumpara, ce mai, tâmpenii. Si anul asta grădina m- a surprins extrem de tare, am înțeles ca in unele zone gândisem total aiurea, si, lăsată puțin sa respire, in neîngrijite- ca anul trecut mi- am petrecut sezonul de grădinărit in cârje- ea mi- a arătat unde greșeam! Ce pot sa mai fac, sa nuanțez! Si mi- a întărit convingerea ca foarfeca nu e prietenul meu, in grădina la mine.
Uite, Corina, am mai gasit niste argumente... Bine, nu zic ca nu sunt superbe plantele, dar... Pe acolo mi-ar place "sa-mi rumeg tristetile" cand le am... E o gradina prea "scortoasa", un parc, prea bine intretinut si prea putin natural din cauza asta. Spatiul acela liber este prea larg, creeaza senazatia de "gol"...
Stii, dupa ce am facut o "varza" din gradinuta mea, acum m-am gasit sa critic... hmmm!
Dar nu as vrea sa crezi ca spun lucruri "din politete"... Gradina ta este asa cum mi-as dori-o eu insami pe a mea, din pacate sunt asa de departe de ceea ce as vrea...
Ha,ha! Sa crezi tu ca aici e capătul ! Ca ai înțeles! Nici vorba, stai sa vezi când o sa raresti ca vor avea cu totul alt comportament fata de cel "înțeles " de tine! Ce bine știu eu chestiile astea! Si când încercam sa scriu pagini întregi sa explic ce se întâmpla la mine, ce constat, mi se spunea ca fac pe grozava! Oricum iti spun sincer ca nu cred ca exista grădinar care sa nu mute, reanalizeze, refacă, etc! Dar asa se rafinează o grădina. Citeam in iarna blogul gradinarilor- cu acte, nu ca noi- de la Sissinghurst. Si ei aleg, schimba, modifica.....deci e un joc.
Si apropo, mi- am adus aminte, grădinăreasa de care iti spuneam, de la care am învățat ca trebuie sa alegi in funcție de momentul înfloririi se numește Odile Masquelier. Are o grădina pe gustul meu!
Corina draga, nu rade! I speak about "Time"... De trei ani, nu mai am timp pentru nimic! Vreau sa petrec mai mult timp sa tin legatura cu lumea pentru care trandafirii sunt "florile cele mai frumoase" si atat! Sa citesc si altceva decat despre trandafiri, sa vad filme, vreau sa merg si eu in vacanta fara sa ma gandesc ca exact cand nu voi fi acasa infloresc trandafirii, sa vorbesc la telefon cat am chef... Vreau timp pentru mine, nu stiu daca ma intelegi! Am asteptat mult sa fiu libera de program sa pot sa-mi apartin in intregime mie! Dupa bunul meu plac.
... Si, totusi, nu m-am putut abtine si am cautat sa vad ce e cu aceasta Odile Mascquelier! Am vazut un filmuet pe You Tube chiar acum. Pai, gradina ta e muuult mai frumoasa decat a ei! O spun cu toata sinceritatea, crede-ma! Poate pentru ca pe film se percepe si vantul, care mie cel putin imi creeaza o senzatie de tristete... (e o gradina din care lipseste bucuria, tineretea, nu ti se pare? (Capritele, porcii, curcanii, cainele ascuns dupa o ramura de trandafir, sera superba, iarba cu care ai mulcit plantele, sfecla, hamacul, painea de casa, sticlele cu sirop... lipseste bucuria, viata! E trista gradina ei, e batrana...)
Da, ai sa vezi ca mai incerc o data in toamna asta sa repar ce se mai poate si... gata! Poate in gradina de la tara s-ar putea face ceva mai ca lumea, dar nu vreau sa stau mai mult acolo! Desi visez ca intr-o zi imi voi face si eu propriile rosii si alte legume...)
Nu știu, eu nu pot sa îmi dau seama, eu spuneam de ea fiindca, daca ai fost atenta la detaliile textului, ea da niste idei interesante despre îngrijire, cum alegi, cum tai. Poate in general nu se observa, dar sunt amănunte care mie îmi raman in minte,mici detalii care fac diferența. Cum e faptul ca tunde perenele după ce cresc puțin sa le indeseasca si sa le întârzie, sa fie între infloririle trandafirilor remontanti. Ai sa vezi, daca te axezi pe tufe in grădina, fara tot felul de floricele, ai timp si de păine, si de citit, si de sera, toate cu măsura. Si ai timp si seara pe băncuța sau pe balansoar, cu paharul de Șampanie buna si bărbatul alături, la o mica bârfa!
Am vazut totul pe fuga, e adevarat! Am vrut sa vad gradina in ansamblu si am fost mai putin atenta la amanunte, voi revedea cu siguranta.
Cat despre a repara greselile initiale, asta se poate cu o conditie: sa nu o iei chiar de la inceput, sa nu trebuiasca sa schimbi totul. Ca la mine... Uite, glicina! A fost superb inflorita anul asta! Acum nu doar ca arata jalnic si nu ajung sa tai florile, dar toata curtea mea e plina de ce cade din ea. Cum nu pot zilnic sa strang uscaturile, ca oricum mai au de cazut, ma streseaza teribil. Iar acum a inceput si sa creasca intr-o veselie, vrea si ea pe stanci...
Nu mai zic nimic de tufele de trandafiri. Mi-ar mai trebui macar 3000 mp sa pot sa le redistribui aici. Incerc sa vad partea buna a lucrurilor si imi fixez privirea pe cate o singura floare...
Tu ai perspectiva mea de acum câțiva ani. Mi- e cumva drag când te citesc, pentru ca știu cam cum e! De ce sa tai florile la glicina? Asta e un sacrilegiu! Si toamna, ce faci toamna, știi ce pierzi? Pierzi bucăți lungi de câtifea verde, care atârna peste tot din glicina si se mișca in bătaia vânturilor de toamna! Si ce cade, e ca un covor, nu iti mai bate capul! La grădina ta pe stângi cu atârnate, sălbăticite, etc, nu e cazul sa fii prea riguroasa, pierzi farmecul, il Strici! Acum la mine la grătar, lângă glicina, înfloresc șapte salcâmi Uriași, sunt aici de vreo doua generații! Sa vezi atunci covor când încep sa se scuture. Dar dau un aer genial zonei, asa, pe uscate, ca si cum ai cotloane de descoperit.
Covorul asta de floricele uscate, Corina, daca ar cadea peste niste alei din piatra adevarata sau pur si simplu cu pietris, iarba, ceva cat de cat care sa pastreze farmecul pe care-l da naturalul, ar fi OK. Dar dalele astea industriale arata rau lasate la voia intamplarii. Zic si eu... Am studiat indelung gradina ta, crede-ma, acolo totul e la locul lui, si o buruiana poate innobila si aduce frumusete, farmec locului unde se afla daca nu este langa ea un "pitic de ipsos" sau un ghiveci cu muscate! ( Si eu mai am pe undeva rataciti doi pitici din astia, ma gandeam ca-i vor face placere nepoatei mele daca i-o vedea). Nici statuieta protapita in mijlocul rondului nu e potrivita, dar avea o fantanita si cand o porneam, revigora florile pleostite de caldura de peste zi. Se simteau bine cand aerul din jur era incarcat cu vapori de apa). Acum glicina isi arunca niste lujeri aiurea, parca se pregateste sa atace in toate directiile. Imi plac si mie pastaile ei, mai ales dupa iarna, cand sunt de plus cafeniu!
vezi tu, eu m-am ambitionat sa fac gradina pe un spatiu mic, m-a luat valul cu trandafirii tot vazandu-i pe ai vostri, am tot dorit cate unul care ziceam ca e ultimul, asa am ajuns sa am padure si nu rozariu. Uneori imi vine sa-i mut pe toti in parcul de alaturi, sau mai sus de mine, pe munte, (teren public!)unde erau pini candva, dar i-a taiat primaria si a lasat terenul neamenajat, cred ca numai serpi nu sunt pe acolo!
Nu exagera, si mai ales nu găsi mai multe bube decat sunt. Da ,poate ai aglomerat, dar daca mai scoti câțiva vei avea o splendoare acolo. Nici statuia nu e asa cum aici, las- o sa se invecheasca, o sa fie tare frumoasa cu patina neagră si verde! E frumos la tine, nu mai caută perfecțiunea! E atâta culoare, parfum, vegetație...e superb!
Ce pot sa-ti spun privind pozele esta ca arata excelent ca o padure de trandafiri ! Probabil sunt perioade mai seci cand devin inspaimantatori . ( ca o remarca fara legatura cu subiectul : Imi place statuia !)
Cred ca fisele de prezentare iau in calcul niste tunsori regulamentare de primavara...
Problema este ca atunci cand ii plantezi sunt atat de mici si locul pare asa de golas...chiar si la mine care i-am plantat doar de 1..2 ani incepe sa se intrevada hatisul !
Perenele pe care le pusesem intre ei au fost deja inghitite! Eu in gradina din fata m-am orientat mai mult pe trandafiri de bordura si pe ei ii voi tunde ...la terase am comis-o ! Si azi m-am uitat ce sa mut ca sa mai raresc !
Problema este alta, Florina. Englezestii au nevoie de o perioada apreciabila pana isi formeaza o structura mai solida care sa sustina florile. Acum, probabil din cauza noptilor foarte reci din zona mea, bobocii sunt mici, in momentul in care ei mai cresc si se deschid, florile fiind grele, ramurile incep sa se arcuiasca si trandafirii din spate se prabusesc peste cei din fata lor.
Eu le-am facut niste arce de sustinere la cativa. Am tuns Chaenomelas si lastarii obtinuti i-am indoit in forma de arce si le-am pus sub ramurile cu tentinta de prabusire. Ceva asemenator va trebui sa faci si tu dar din materiale mai rezistente. Poate o balustrada metalica...
De ce ai tuns gutuiasul japonez? Asa trebuie?
Stii ce voi face? Astept sa infloreasca, iar dupa ce trec florile bag foarfecele in ei si aplic reducerea la jumatate! Asta pana vine toamna, cand va trebui sa le fac macar la jumatate din ei pasaportul spre cealalta gradina. Cu mare parere de rau, bineinteles!
Daca-l lasi lastareste asa puternic de transforma toata gradina intr-o jungla de netrecut ! Plus ca infloreste mult mai frumos daca ii pastrez doar 4-5 tulpini mai vechi.
Mi se pare corect ! Gandeste-te ca le stimulezi inflorirea !
Zi-mi si mie dintre Oldii tai care este cel mai frumos ?
Unul mai frumos ca altul! Ca floare si parfum imi plac mult Souvenir de la Malmaison, Gloire de Dijon, Madame Isaac Pereire, Ispahan, Louis Odier. Si Cornelia imi place, si Ghislaine de Feligonde. Dintre cei cu floare simpla si cu tufa foarte arcuita, Blush Rambler, si American Pillar. Nu pot sa-ti spun inca nimic despre cei abia plantati, dar cred ca si acolo voi avea unii foarte frumosi.
Ce am invatat de la "connaisseurs" e ca nu trebuie legati, chiar si ramblerii trebuie lasati sa se dezvolte in legea lor, chiar daca atunci cand sunt foarte tineri isi arunca ramurile pe jos, mai apoi isi fac o structura etajata mai solida si arata superb! M-am uitat si pe forumul italian la trandafiri, tufele mari, generoase, lasate liber, adica nefixate pe suport arata foarte bine!
Acum, ce sa zic? Exista diferente destul de mari intre soiurile diverselor clase, atat in privinta marimii florilor, a habitusului (forma tufei) - unii sunt inalti, arcuiti, altii au port erect sau in forma de vaza, unii cresc ca niste caracatite, altii drajoneaza puternic si dezvolta tufe stufoase, cu diametru ceva mai mare. Am preferinte in interiorul fiecarei clase vechi, acum urmeaza sa mi le confirm dupa ce se vor dezvolta tufele, sau dimpotriva, sa constat ca m-am inselat. Insa in cele din urma, englezestii cred ca raman printre preferintele mele, de aceea mi se pare foarte greu sa renunt la ei aici, acasa, si sa-i mut la tara. Pacat ca florile la englezesti se trec atat de repede! Daca e cald, valul de flori trece repede, spre deosebire de cei vechi cu inflorire unica, la care poti avea si o luna intreaga flori pe tufa. Ca sa nu mai vorbesc si de parfumul cu totul special al lor.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
